Opera

Sectiunea reuneste cateva dintre cele mai reusite referate ale fratilor si surorilor. Acestea au fost prezentate in Capitulele de Lucru ale Comanderiilor din care fac parte.

  FILIOQUE

Victor Andrei TRIFAN, KGOTJ

După Sinodul de la Niceea, Biserica a continuat să fie confruntată cu învăţături care puneau sub semnul întrebării atât deplina divinitate cât şi deplina umanitate a lui Hristos, precum şi divinitatea Sfântului Duh. În combaterea acestor încercări, Părinţii de la Sinodul din Constantinopol (381) au reafirmat credinţa de la Niceea şi au completat semnificativ Crezul de la Niceea.

Ioan – Aurel POP – De la Romani la Români, Pledoarie pentru latinitate. Creștinismul și Biserica la români. Recenzie.
 

Victor Andrei TRIFAN, KGOTJ

„Între numeroasele teorii vehiculate este și aceea a dacismului pur al românilor, metamorfozați într-un fel de deținători ai matricei lingvistice universale preromane și chiar pregrecești. Forma extremă a acestei fantasmagorii este că romanii ar fi învățat latina de la daci. Tehnica promotorilor unor astfel de construcții fantastice este aceea a colajului, bazată pe anumite cunoștințe și date disparate, luate din epoci și locuri diferite și îmbinate apoi în așa fel încât să dea impresia unui tot. Nu de puține ori, acești falși istorici operează cu argumentul autorității sau recurg la silogisme false sau la sofisme, erori mai greu de semnalat de către persoanele neavizate.
Un exemplu simplu de falsă judecată din domeniul acesta ar fi următorul:
1. Daco-geții credeau în marele zeu Zamolxis.
2. Daco-geții erau, prin urmare, monoteiști.
3. Fiind monoteiști, ei erau creștini înainte de Hristos.
Niciuna dintre propozițiile de mai sus nu este exactă pe deplin, iar gradul de minciună crește de la prima spre ultima.”
 

Invitatie la reflectie. Despre cavalerism

Dan VASILIU, KGCTJ

Am încercat să găsesc undeva scris un cod al cavalerismului. Ceea ce am găsit nu a fost pe deplin satisfăcător drept pentru care nu voi alege o asemenea abordare. Voi încerca să punctez ceea ce cred eu că este mai important, lăsând subiectul deschis completărilor voastre. Unele dintre cele mai clare descrieri ale cavalerismului le întâlnim în legendele Cavalerilor Mesei Rotunde sau în basmele populare. Făt Frumos este un cavaler autentic. La fel putem spune şi despre Don Quijote de la Mancha. Ambele exemple ne dezvăluie virtuţile şi modelul ontologic al cavalerului, chiar dacă într-un caz avem de a face cu o poveste plină de romantism iar în altul simţim tragedia unui visător, al cărui mesaj nimeni nu face efortul de a-l înţelege. Ceea ce-i uneşte este neclintirea în a-şi atinge idealul, înfruntând soarta potrivnică şi învingând răul. Şi pentru că suntem un Ordin creştin, vă reamintesc ca răul nu este un principiu, ci se traduce prin lipsa binelui. Cavalerul deci, este cel care aduce binele, este cel care lucrează pentru Dumnezeu – binele mai presus de toate –, binele absolut. Observaţi cu atenţie arhetipul cavalerului, desprins din legende sau din surse istorice, mai ales ale Evului mediu. Cavalerul lucrează mai presus de sine şi mai presus de timp. Chiar dacă ieşim din sfera creştină şi ne referim la alte modele de cavaleri (de exemplu samuraii), această caracteristică rămâne valabilă ca şi când, într-o minunată alegorie a perfecţiunii, se petrece o minunată perihoreză între Creator şi creatură, între Dumnezeu şi om.

Primul Sinod Ecumenic de la Nicaea (325 d.Hr.)

Bogdan-Mihail PAUN, KTJ

Putine momente istorice au avut reverberatii pe termen lung asa cum a avut Sinodul Intai Ecumenic de la Nicaea din anul 325. Acest sinod a fost convocat de imparatul Constantin cel Mare, iar intentia a fost aceea de a lamuri una dintre cele mai aprinse dezbateri din sanul Bisericii de pana atunci.

Controversa in discutie fusese provocata de un teolog din Alexandria, pe nume Arius, sau Arie (cca. 256-336), care afirma ca Iisus a fost un Invatator cu totul deosebit, dar ca nu a fost Dumnezeu Intrupat. Arie recurgea la logica pentru a-si sustine opinia, dovedind abilitate in manevrarea versetelor biblice care pareau sa mentioneze diferente intre Iisus si Dumnezeu Tatal, asa cum este spre exemplu Ioan 14:28 - "Tatal este mai mare decat Mine.".

Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomini Tuo da Gloriam!