Paginis historiae
Daca exista ceva nemuritor si invingator in orice situatie acesta este adevarul iar forta sa este conservata in documente.
Daca legitimitatea mostenitorilor si
continuatorilor sai este sau nu contestata, acesta este un subiect
mai putin important. Faptul insa ca spiritul si traditiile Ordinului
au fost perpetuate pana astazi confirma anvergura lui si
actualitatea
Și El le zicea: Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. (Ioan, 8: 23). Si a zis iudeilor care crezusera in El: "Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi. (Ioan, 8: 31-32). Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan, 14: 6).
Martiriul Marelui Maestru Jacques de Molay care a
ales supliciul si nu mila, conditiata de recunoasterea acuzatiilor
false de erezie, ne invita sa reflectam asupra dimensiunii
principiilor si credintei sale. Si daca numai atat s-ar dovedi a fi
intelegerea noastra ar fi de-ajuns. Ordinul Templier, crestin si
cavaleresc, a aparat, apara si va apara mereu acest Adevar exprimat
prin Credinta, Speranta si Iubire. Va lupta, cu voia si cu ajutorul
bunului Dumnezeu, pentru indeplinirea misiunii sale.
Începând din secolul al XVI-lea, confirmând mai
ales în secolul al XVIII-lea, culminând cu secolul al XIX-lea,
pentru ca în secolul al XX-lea să avem o adevărată inflație de
templisme Ordinul templier a devenit o zonă de interes major și,
încet, în jurul lui s-a constituit un adevărat mit, pe care-l
prizează deopotrivă istorici și esoteriști, masoni și nemasoni ori
oameni de cultură, dar și amatori de toate categoriile. Este unul
dintre acele mituri incitând curiozitatea Să luăm aminte la faptul că în alcătuirea sufletului omenesc există o irepresivă apetență spre miraculos, spre mirabil, spre spectaculos, spre senzațional... și, asemenea există ce-i drept, mai de curând , o înclinație uneori chiar halucinantă spre conspiraționism. Și, trebuie s-o recunoaștem, omul modern nu a găsit o zonă de posibilă manifestare a conspiraționismului mai cuprinzătoare decât temele legate de templieri. Tema templieră oferă toate aceste implicații. Ei bine, pentru a cuprinde toate manifestările de tipul pe care l-am numit acum, ca și cele pe care le-am numit anterior, să inducem dar termenul de Templarism. Sună a curent literar sau filosofic, a curent de gândire. Dar chiar este un curent de gândire! Un curent de gândire și un curent empatic în același timp!
Pentru aceasta el a încredințat întreaga sa autoritate lui Johannes Marcus Larmenius, desemnându-l succesor în înalta demnitate de Mare Maestru. Peste ani, Larmenius însăși, ajuns la o vârstă înaintată, găsește soluția pentru a se confirma ideea de continuitate a ordinului, redactând această CHARTA TRANSMISSIONIS prin care îi transferă întreaga autoritate lui Theobaldus, prior al Alexandriei.
Supliciul s-a produs
lunea de după sărbătoarea Sfântului Grigore, Datarea propusă de Olim capătă încă mai multă pondere, dacă aducem în discuție și alte detalii. Execuția a început, conform mai multor surse, pe la ora 18. Atunci începea amurgul, astfel că ziua de lucru a notarului care făcea consemnările în Olim se sfârșea oricum. Nici a doua zi, de Sfântul Grigore, nu a făcut el consemnarea, probabil nelucrând în ziua acestei sărbători importante. A venit la serviciu abia pe 13 martie, când a redactat consemnarea și a datat momentul redactării. Supliciul lui Molay s-a produs deci pe 11 martie 1314.
Papa a avut abilitatea să manevreze lucrurile cu dibăcie și hotărâre, astfel încât trimișii pontificali au fost cei care i-au anchetat, în 1308, pe de Molay și pe alți mari demnitari templieri, în temnițele castelului Chinon de pe Loara, în cadrul a ceea ce a ajuns să capete dimensiunile unei anchete pontificale.
Consemnând faptul că de Molay și Cavalerii au cerut iertare, Papa nota următoarele: Prin prezentul act decretăm că Biserica îi absolvă de orice vină și că pot participa din nou la sfintele slujbe și primi sfintele sacramente. Sursa: Arhivele Secrete ale Vaticanului
Prezența templierilor cât și a cistercienilor la
hotarele estice ale catolicismului, nu trebuie asimilată imaginii
unor armate care pleacă într-o campanie in care fiecare ostaș
cunoaște finalitatea acesteia, ci din contră, ca Pătrunderea Ordinului Cistercian în Transilvania medievală, unde s-au fondat două mănăstiri, cea de la Igriș (1179) și cea de la Cârța (1204), precum și o abație de călugărițe "Sfânta Ecaterina" din Brașov, se înscrie în mod clar pe linia misiunii Bisericii Romane în regiunile frontierei răsăritene ale "Christianitas", frontieră fluctuantă care înainta treptat către Orient.
Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomini Tuo da Gloriam! |