ORDO  SUPREMUS  MILITARIS  TEMPLI  HIEROSOLYMITANI

 

 

 

 

 

MARELE PRIORAT AL  ROMANIEI

OBEDIENTA REGULARA DE PORTO

 

 

 


Isus Hristos – temelia Bisericii şi a vieţii noastre

Predică despre Matei 7, 24-27

    Excelenţa Voastră Mare Prior al României,

    Iubiţi credincioşi,

 

    Mi-am pus de multe ori întrebarea ce ar spune Apostolul Pavel astăzi dacă ar vizita Bucureştiul. Desigur, ar fi şocat probabil de aglomeraţia şi de agitaţia din oraş, de multimea de oameni şi de numărul mare de afişe publicitare. Dar cred că primul lucru care l-ar interesa în mod deosebit ar fi diferitele biserici  din oraşul nostru. Să ne imaginăm următorul tur al Apostolului. Pe Strada Lutherană, de exemplu, prima biserică pe care ar întâlni-o ar fi Biserica Lutherană. Ridicată în a doua jumătate a sec. XIX, ea este o clădire simplă, în stil neogotic, cu o sală imensă şi cu un altar care îl reprezintă pe Hristos cel Înviat. Ar merge mai departe şi ar vedea, după colţ, Biserica Albă, o biserică ortodoxă ascunsă între blocuri, construită la sfârşitul veacului al XVII-lea şi refăcută în starea actuală în a doua jumătate a sec. al XIX-lea după planul arhitectului Johannes Sperl, care a conceput şi Biserica Lutherană. Apostolul Pavel ar vizita biserica, după care şi-ar continua drumul şi ar ajunge în curtea Calvineumului, unde se află una dintre cele mai moderne biserici din Bucureşti, Biserica Reformată. Interiorul ei impresionează atât prin arhitectura deosebită, cât şi prin liniştea şi simplitatea ce cuprinde acest spaţiu. Imediat după aceea, Apostolul ar ajunge la Catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif“. L-ar mira probabil de ce sunt atâtea biserici creştine una după alta. După un popas scurt la Sfântul Iosif, şi-ar continua drumul. Ajungând pe Dealul Mitropoliei, s-ar opri la Biserica Patriarhală, ridicată în sec. XVII, iar într-un final ar ajunge şi la Biserica greco-catolică de pe Strada Sirenelor.

După această călătorie, Apostolul şi-ar pune multe intrebări, printre care şi întrebarea pe care le-a pus-o şi corintenilor: Oare s-a împărţit Hristos? Mai mult, s-ar intreba care este temelia acestor biserici, care toate poartă numele lui Hristos.

    Chiar dacă varietatea acestor biserici arată diversitatea creştinilor, există o singură temelie pe care a fost construită fiecare dintre ele, şi anume Isus Hristos.

 

    Iubiţi credincioşi,

 

    Chiar dacă bisericile de care aparţinem s-au format de-a lungul istoriei, au arhitecturi şi ritualuri diferite, chiar dacă ne închinăm în moduri şi în limbi diferite, capul bisericii este şi va fi Isus Hristos. În prezent, în mişcarea ecumenică există o formulă care descrie într-un mod convingător scopul ecumenismului, şi anume unitatea în diversitate. Fiecare biserică îşi poate păstra propriile tradiţii, obiceiuri şi învăţături, fără ca acestea să fie o piedică în dialogul dintre biserici. Mai mult, ele pot contribui la o cunoaştere mai profundă a diferitelor spiritualităţi, la o îmbogăţire şi la o completare reciprocă. Unitatea în diversitate înseamnă să ne străduim să găsim ceea ce ne leagă şi mai puţin ceea ce ne desparte. Iar ceea ce avem cu toţii în comun este credinţa în Isus Hristos. Prin el, noi toţi, chiar dacă venim din familii confesionale diferite, nu mai suntem, cum spune Apostolul Pavel, „nici străini, nici oaspeţi, ci suntem împreună cetăţeni cu sfinţii şi membri ai familiei lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi profeţilor, piatra din capul unghiului fiind însuşi Isus Hristos“ (Efeseni 2, 19-20).

    Unitate prin diversitate. Diversitatea o întâlnim ori de câte ori vizităm bisericile unui oraş. Deseori, ne putem întreba precum apostolul: Oare este Hristos împărţit? Într-adevăr, biserica lui încă mai este împărţită, încă ne mai rugăm în moduri diferite, încă nu ne putem împărtăşi împreună, cu toţii trebuie să ducem această povară a despărţirii, dar, în acelaşi timp, diversitatea ne îndeamnă la rugăciune, la muncă ecumenică, la o viaţă conformă cu valorile creştine. Diversitatea ne cheamă să ne unim toate eforturile spre a demonstra lumii contemporane că biserica lui Hristos este una şi astfel se implică în problemele şi în nevoile vieţii moderne. Doar uniţi putem să facem faţă tuturor provocărilor mileniului trei. Biserica creştină poate deveni credibilă doar atunci când ia în serios ultima dorinţă a Mântuitorului „ca toţi sa fie una“ (Ioan, 17,21).

 

    Iubiţi fraţi şi surori ale Templului,

 

    voi faceţi parte dintr-un ordin istoric, care în prezent se dedică promovării ideii ecumenice în lume. Diversitatea în unitate este o caracteristică esenţială a acestui ordin din care faceţi parte. El uneşte creştini din toate confesiunile, împlinind astfel cuvintele Mântuitorului „ca toţi să fie una“. Desigur ceea ce vă uneşte sunt idealurile şi ţelurile ordinului, istoria şi revitalizarea lui. Dar mai presus de toate vă uneşte credinţa în Acela pe care cu toţii îl mărturisim ca fiind: Calea, Adevărul şi Viaţa.

    Eu consider că Ordinul Templului este sau poate fi o şcoală a ecumenismului, în care fiecare membru, fiecare creştin învaţă să înţeleagă şi să respecte confesiunea celuilalt, învaţă să accepte şi să se bucure de diversitatea creştinilor. Doar aşa puteţi contribui la acea mare dorinţă şi speranţă a bisericii, şi anume unitatea creştinilor.          

 

    Iubiţi credincioşi,

 

    am spus mai înainte că temelia  Bisericii este Hristos. Acest lucru este valabil şi pentru viata noastră privată. Să fim sinceri şi să reflectăm asupra întrebării pe care se bazează viaţa noastră? Unii se încred doar în propriile lor forţe, alţii se bazează pe lucruri materiale, iar alţii sunt total indiferenţi la cum îşi clădesc viaţa. Ca şi creştini însă ştim că Isus Hristos este „acelaşi ieri, azi şi în veci“ (Evrei 13,8). Cine se încrede în el nu-şi va costrui casa niciodată pe nisip. Odată, un colecţionar de pietre preţioase i-a spus prietenului său: Aceste pietre sunt viaţa mea. Ele îmi garantează un viitor liniştit, mie şi familiei mele. Această colecţie mă va feri de orice fel de probleme. Prietenul i-a răspuns scurt, dar cuprinzător: Piatra mea cea mai de preţ este Isus Hristos.

    Astfel, el şi-a exprimat credinţa în Acela despre care prorocul Isaia vestea: „Iată, spune Dumnezeu Domnul, voi aşeza ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatra din capul unghiului, o temelie puternică, cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă“ sau, cum spun alte traduceri, „nu se va ruşina niciodată“ (Isaia 28, 16). Cine îşi clădeşte viaţa pe Isus Hristos acela este numit în Evanghelia de astăzi un „om înţelept“ (Matei 7, 24). Viaţa lui se compară cu o casă zidită pe stâncă, care rezistă în ciuda ploilor, vânturilor şi furtunilor ce sa abat asupra ei. Acela care îşi zideşte casa pe nisip, adică pe lucruri trecătoare şi nerezistente la diferite şocuri, este un om fără înţelepciune, fără credinţă şi fără răspundere faţă de ziua de mâine.

 

    Într-un imn religios din sec. al XVI-lea, poetul Georg Weissel descrie căutarea de către om a unei temelii statornice în viaţă astfel:

 

    Caută, de vrei, un alt temei, râvnind spre mântuire, inima mea doar una vrea: Hristos să-i fie temelie. Al Său Cuvânt şi fapt e sfânt, iar gura Sa ne va salva, duşmanii toţi vor piere.

De cauţi cu spor un salvator: cei mulţi te doar încânăa. Doar pe Hristos, Cel mângâios, nevoia ta-L frământă. El al Sau har ni-l dă în dar, robia Sa ne va-ndrepta, cu moartea Sa ne-nfruntă.

De Îl căutaţi, abandonaţi ce doar vă amăgeşte. Unul e Domn, doar el e demn, căci har împărtăşeşte. Nu vă opriţi, mereu căutaţi, de-l va găsi, salvat va fi, tot omul ce-l slăveşte.

 

    Isus Hristos este temelia Bisericii şi stânca pe care ne putem clădi viaţa. Prin el putem împlini acea unitate în diversitate, prin el viaţa noastră are un sens şi devine mai liniştită şi mai statornică. Amin.                 

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile prin Cristos Isus. Amin.

 

 

Pr. Dr. Daniel ZIKELI, Prim preot al Bisericii Evanghelice C.A. (Lutherana) din Bucuresti,

Mare Capelan al Marelui Priorat al Romaniei,

Mare Ofiţer de Onoare şi Mare Capelan al Marelui Priorat al României

 

 


NON NOBIS DOMINE NON NOBIS, SED NOMINI TUO DA GLORIAM !

 

Ó Marele Priorat al Romaniei al OSMTH