ORDO  SUPREMUS  MILITARIS  TEMPLI  HIEROSOLYMITANI

 

 

 

 

 

 

MARELE PRIORAT AL  ROMANIEI

OBEDIENTA REGULARA DE PORTO


 

Scurt istoric …

        Realitate si mit, faima acestui Ordin militar si religios a strabatut istoria oficiala si oculta a Evului Mediu, ca un astru de prima marime a crestinatatii, purtator al unei lumini mai stralucitoare decat aurul alchimistilor.
        Cavalerii templieri, calugari si ostasi, discipoli spirituali ai Sfantului Bernard, abate de Clairvaux, eroi ai cruciadelor, intemeietori de cetati, constructori de catedrale, diplomati, bancheri, au marcat istoria crestina si spiritualitatea omenirii pana in zilele noastre.
        Desi au fost torturati, condamnati, arsi pe rug, excomunicati, membrii Ordinului au avut forta sa se retraga in locuri mai putin ostile si, sub diferite forme si denumiri sa dainuiasca secolelor si dusmanilor lor, pastrand vie misiunea ce le-a fost incredintata. Asemeni pasarii phoenix, Ordinul a renascut din propria-i cenusa, ducand mai departe lupta pentru apararea crestinatatii.
Istoria Ordinului incepe putin dupa Prima Cruciada, lansata de Papa Urban al II-lea, in anul de gratie 1118. In acest an, noua Cavaleri francezi, condusi de Hugues de Payens, s-au instalat la confluenta celor trei mari religii monoteiste: iudaica, crestina si musulmana, exact pe locul unde a fost construit Templul Regelui Solomon. Misiunea lor era de a apara pelerinii care strabateau drumul de la Jaffa la Ierusalim.
        Acesti 9 cavaleri au stat pe Pamantul Sfant timp de 9 ani, timp in care numarul lor a ramas constant. La reantoarcerea in Europa, Ordinul avea mai mult de 300 de cavaleri, precum si o intreaga armata de luptatori gata sa-si dea viata pentru scopul Ordinului – apararea crestinismului. La 13 ianuarie 1128, un Conclav General al Bisericii Catolice s-a reunit la Troyes, pentru a recunoaste Ordinul si a-I da o Constitutie. Desigur ca sufletul acestui Conclav nu era altul decat insusi Bernard de Clairvaux, si lui i se datoreaza Regulamentul Templier. Gratie privilegiilor obtinute cu aceasta ocazie, Ordinul va cunoaste o inflorire nemaiintalnita, in scurt timp posedand pe langa sediul din Ierusalim numeroase comanderii in Antiohia, Tripoli, Franta, Scotia, Anglia, Portugalia, Spania, Ungaria. Relicve ale unor comanderii Templiere se afla si in Romania in apropiere de Abrud.
        Stralucirea si bogatiile Ordinului au devenit in scurt timp subiectul invidiei multor suverani, printre care sin Filip cel Frumos, regele Frantei. Printr-un complot pus la cale in complicitate cu Papa Clement al V-lea, intr-o zi de vineri 13 in octombrie 1307, Jacques de Molay – al 22-lea Mare Maestru al Ordinului impreuna cu o serie de inalti demnitari au fost arestati. In urma unui proces care a durat 7 ani, Ordinul a fost excomunicat de catre Papa, iar bunurile sale lumesti au fost atribuite Ordinului de Malta, acesta cunoscand de aici inainte o mare putere si inflorire. In timpul procesului, sub tortura, unii membrii ai Ordinului au recunoscut acuzatiile aduse. Printre acestia s-a aflat si Marele Maestru Jacques de Molay, dar care asemenea Sfantului Apostol Petru a recunoscut acuzatiile de 3 ori, apoi, in cainta le-a retractat de 3 ori. La 18 martie 1314, capitala Frantei a asistat la o macabra ceremonie: arderea pe rug a Marelui Maestru Jacques de Molay impreuna cu un companion al sau.


        Executia a avut loc pe Insula Iudeilor ceea ce in limbaj simbolic spune multe. De la fereastra palatului regal, Filip cel Frumos urmarea sisistrul oficiu. Cronicari ai vremurilor relateaza:
“ Atunci Marele Maestru s-a despuiat fara sovaire, v-o istorisesc asa cum am vazut cu ochii mei. A ramas pe drum gol golut dadnd de inteles ca vesmintele Ordinului nu trebuiau date focului, ele fiind fara pata si fara nici o vina.”
        Un alt martor ocular relateaza ca atunci cand Jacques de Molay a urcat pe rug a strigat:
“ Clement, si tu, Filip, tradatori ai credintei jurate, va poftesc pe amandoi dinaintea tribunalului dumnezeiesc! Pe tine, Clement, la patruzeci de zile, si pe tine Filip, inainte de a se incheia anul …”
Patruzeci de zile mai tarziu, Clement murea in chinuri bolnav de rinichi, iar la 29 noiembrie in acelasi an, Filip murea la o vanatoare de coltii unui mistret.
        In acest fel, Ordinul Templului inchidea un capitol de istorie, iar cei care l-au obligat la aceasta isi gaseau pedeapsa binemeritata.
       Istoria mai consemneaza insa un fapt, cauia de multe ori poate i s-a dat prea putina importanta. In seara zilei in care Marele Maestru a fost arestat, din comanderia din Paris, niste carute incarcate cu fan au plecat spre o destinatie aparent necunoscuta. Nimeni nu si-a pus intrebarea: pentru ce plecau carele la lasatul serii pe drumuri pandite de pericole, si de ce ieseau incarcate cu fan cand in mod logic acesta trebuia transportat in incinta pentru a hrani caii cavalerilor? …
 

…CE A URMAT ?

“El le-a zis: voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu,
dar celorlalti li se vorbeste in pilde, ca macar ca vad, sa nu vada si macar
ca aud sa nu inteleaga” ( Luca 8,9 )


        Desigur ca ar fi greu de inchipuit ca un ordin cavaleresc, si nu unul oarecare, care a ajuns la o asemenea anvergura, depozitar a multor bogatii atat materiale cat se spirituale, raspandit in toata Europa si pe Taramul Sfant, cu asa de multi membrii, sa dispara definitiv. Nici nu a fost asa. Sa nu uitam contributia hotaratoare a Ordinului Cavalerilor Templieri la fondarea Ordinului Cavalerilor Teutoni in anul 1198, cand in timpul ceremoniei de consfintire petrecuta in casa Sarmailor Cavaleri ai lui Hristos, Marele Maestru Templier Gilbert Erail aseza pe umerii lui Heinrich Walpot de Bassenheim propria sa pelerina alba cu crucea pe ea. Deasemenea in toata Europa au aparut Militii cavaleresti si Ordine noi, manifestandu-si apartenenta templiera, incepand cu Ordinul Ciulinului de Sfantul Andrei. Construirea catedralelor de tip gotic a incetat brusc dar si-au facut aparitia primele formatiuni francmasonice incepand cu Lojile scotiene de la Edinburgh si din Kilwinning. Sa nu neglijam insasi fratiile care se consolidasera in incinta comanderiilor templiere, intre constructori, care purtau numele de Fii lui Solomon. Acestea, au recuperat mare parte din decorurile si documentele aflate in camerele capitulare in momentul arestarii Cavelerilor Templieri si au jurat sa pastreze peste veacuri spiritul Ordinului care le-a fost mentor. Ele vor sta la baza viitoarelor loji ale Strictei Observante. In mijlocul acestor evenimente, Portugalia a reprezentat unul din statele care nu au luat nici o masura impotriva Ordinului. Daca facem legatura cu transporturile pe timp de noapte din incinta comanderiilor templiere din Paris si toate aceste fapte este lesne de inteles ce s-a intamplat in realitate cu Ordinul. O parte s-a imprastiat sau s-a dizolvat in alte Ordine. O mica parte a continuat traditia originala, pazind cu strasnicie adevarata comoara a Ordinului Templier, adica ceea ce adusesera cu ei primii 9 Cavaleri si fondatori ai Ordinului atunci cand si-au terminat misiunea incredintata de Sfantul Bernard la Ierusalim, pe ruinele fostului Templu al lui Irod.

 


       

         Documentele ne dezvaluie ca unul dintre apropiatii Marelui Maestru Jacques de Molay, al 22-lea Mare Maestru al Ordinului ar fi preluat de la acesta toate atributiile de conducator printr-o Carta a Transmiterii, forma prin care va avea loc succesiunea de aici mai departe de-a lungul veacurilor. Noul Mare Maestru, Johannes Larmenius, va intra in atributiile sale odata cu moartea lui Jacques de Molay in anul 1314. De atunci, mai ascuns sau mai la vedere, Ordinul Templului si-a continuat activitatea sa, indeplinindu-si menirea sa initiala si perpetuind traditiile sale in spiritul si pentru a apara ceea ce a primit spre pastrare.
        La ora actuala, Ordinul Templului, cu denumirea sa completa Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim, este singurul in masura sa revendice aceste traditii, iar lista completa a Marilor Maestrii care s-au succedat pana in prezent nu face decat sa intareasca legitimitatea lui. Transformarile care le-a suferit de-a lungul timpului, nu au facut decat sa-l ancoreze in realitatile vremurilor si sa-i confere utilitatea in societate. Dar in afara de aceasta, acest Ordin, prin secretul detinut doar de Marele Maestru (care conform statutelor indeplineste aceasta atributie pe viata), este singurul in masura sa apere si sa propovaduiasca religia crestina, adevarata religie a Domnului Nostru Iisus Hristos.

 

                         


        Nu voi incheia aceasta scurta prelegere fara a aminti ca numarul 9 a fost cel care a patronat de la inceput Ordinul, culorile sale: negru, alb si rosu reprezinta o unica incifrare esoterica, patronii sai Sfantul Ioan Botezatorul si Sfantul Ioan Evanghelistul, si multe alte elemente duc la concluzia certa ca in afara de vocatia sa militara, a existat si inca exista si o vocatie esoterica a acestuia.



“ Voua – le-a zis El – va este dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu,
dar pentru cei ce sunt afara toate lucrurile sunt infatisate in pilde,
pentru ca, privind, sa priveasca si sa nu vada”
( Marcu, 4, 11-12)

                                                                                                          Dan Vasiliu
                                                                                                          Cav. Magnae Crucis

 

NON NOBIS DOMINE NON NOBIS, SED NOMINI TUO DA GLORIAM !

Ó Marele Priorat al Romaniei al OSMTH