ADVENTUL

(decembrie 2005)

 

            În tot cursul anului, creştinii celebrează şi retrăiesc tainele mântuirii, cu credinţa prin care devin mărturisitori ai lui Dumnezeu în lume.

            Spre deosebire de calendarul civil, Biserica creştină are stabilit un calendar propriu pentru celebrările liturgice, mai ales sfânta Liturghie.

            Tratând despre liturgie, conciliul Vatican al II-lea, în documentul intitulat „Sacrosanctum Concilium”, menţionează: „Sfânta Biserică socoteşte de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, Opera Mîntuitoare a Mirelui ei divin ... În ciclul anual, ea desfăşoară întregul Mister al lui Cristos, de la Întrupare şi Naştere pînă la Înălţarea la cer, la ziua Rusaliilor şi pînă la aşteptarea fericitei speranţe şi a venirii Domnului.

            Celebrând Misterele Răscumpărării, ea deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi ale meritelor Domnului, actualizându-le în tot timpul anului, ca astfel să se umple de harul mântuirii” (nr. 102).

            Astfel, anul bisericesc este parcurs în mai multe etape: Adventul, Crăciunul (Naşterea Domnului), Postul Mare, Timpul Pascal şi de peste an. La acestea se adaugă sărbătorile Preacuratei Fecioare Maria şi ale Sfinţilor.

            Timpul Adventului, la care facem acum referire, este perioada în care reflectăm asupra Misterului Întrupării Fiului lui Dumnezeu în sânul imaculat al Mariei Fecioare, adică a venirii Lui ca Om între noi, ca dovadă a iubirii nemărginite a Tatălui ceresc faţă de întreaga omenire. Este, totdată, o pregătire sufletească pentru sărbătorirea naşterii Domnului nostru Isus Cristos.

            În bisericile catolice de rit latin se poate vedea o coroană de brad, deasupra căreia sunt puse patru lumânări. Este simbolul Vieţii şi al Luminii care este Cristos. Cele patru lumânări şi cele patru duminici din timpul Adventului semnifică cele patru milenii de la crearea lumii până la Naşterea lui Cristos. Duminică de duminică se aprinde câte o lumânare în plus, ca semn că Ziua mult aşteptată se apropie din ce în ce mai mult, aducând bucuria împlinirii a ceea ce însuşi Dumnezeu a glăsuit prin proorocii Vechiului Legământ.

            În timpul Adventului, creştinul are ocazia şi este îndrumat să mediteze şi asupra venirii prin har a Domnului în suflet, precum şi asupra venirii în slavă, la sfârşitul veacurilor a Celui ce va judeca viii şi morţii.

            Această „aşteptare” nu este pasivă, ci activă şi efectivă pentru creştinul doritor de mântuire. Prin sobrietate, convertire şi fugă de păcat, prin rugăciuni, fapte de caritate şi primirea sfintelor Sacramente, mai ales hrana Cuvântului lui Dumnezeu şi a Euharistiei, poate să progreseze în viaţa spirituală şi să primească belşugul harului divin. Aceasta este speranţa şi bucuria pe care le trăieşte omul în Advent.

            Sf. Ioan Botezătorul, reluând cuvintele profetului Isaia (40,3), îi îndeamnă pe oameni: „Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui” (Marcu, 1.3). Îi îndeamnă la pocăinţă, adică la întoarcerea de la păcat la Dumnezeu. Este şi sensul expresiei de „Postul Crăciunului”, folosită în Biserica orientală.

            Şi ruga noastră? „Deschideţi-vă, ceruri, şi lăsaţi să coboare cel Drept”. „Vino, Doamne, nu întârzia! Arată faţa Ta spre noi şi mântuieşte-ne!”.

 

Monseniorul Ilies SOCIU

Vicar episcopal al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti,

 Mare Capelan al Marelui Priorat al Romaniei al O.S.M.T.H.

 

 

 

ÇTop pf page

 

 

NON NOBIS DOMINE NON NOBIS, SED NOMINI TUO DA GLORIAM !

 

 

Ó Marele Priorat al Romaniei al OSMTH